HÚLĂ¹, hule, s. f. (Pop.) Ocară, injurie; ponegrire, calomnie; blasfemie. – Din sl. hula. Vezi definitia »

OGLINGIOÁRĂ s. f. v. oglinjoară. Vezi definitia »

AUTOGÁMĂ, autogame, s. f., adj. (Plantă) care se caracterizează prin autogamie. [Pr.: a-u-] – Din fr. autogame. Vezi definitia »

CAZEMÁTĂ, cazemate, s. f. Lucrare de apărare, construită din lemn și pământ sau din beton armat, în care sunt instalate diferite mijloace de luptă împotriva artileriei și împotriva bombardamentelor aeriene; buncăr (4). ♦ Încăpere blindată pe nave, unde sunt instalate tunurile de calibru mijlociu. – Din fr. casemate. Vezi definitia »

DISCORDÁNȚĂ s.f. Lipsă de armonie. ♦ Nepotrivire, dezacord. ♦ Dispoziție neparalelă a unor strate noi față de altele mai vechi. [Cf. fr. discordance, it. discordanza]. Vezi definitia »