Definita cuvantului năimi
NĂIMÍ, năimesc, vb. IV. (Înv. și pop.) 1. Tranz. și refl. A (se) angaja, a (se) tocmi pentru o muncă plătită. 2. Tranz. A închiria; a arenda. [Pr.: nă-i-. – Var.: nămí vb. IV] – Din năiem (înv. „chirie” < sl.).
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu năimi
arata-mi tzatzele ... Vezi definitia »
PLAGIOSTÓMI s.m.pl. Subclasă de pești cu schelet cartilaginos, având gura în formă de deschizătură transversală și orificiile branhiale deschise direct la exterior. [Sg. plagiostom. / < fr. plagiostomes, cf. gr. plagios – oblic, stoma – gură]. Vezi definitia »
KÁMI s.m. pl. Nume generic dat în vechea Japonie spiritelor, forțelor și fenomenelor supranaturale. (cf. fr. kami < cuv. jap., literal, superior; domn, stăpân) Vezi definitia »
CARISSIMI, Giacomo (1605-1674), cîntăreț, organist, pedagog și compozitor italian. A contribuit la apariția și evoluția cantatei și oratoriului. Vezi definitia »
BECCAFUMI (Domenico Mecherino sau Micharino, zis ~) (1484-1551), pictor, sculptor, turnător în bronz și mozaicar italian din Toscana. Picturi în frescă și tempera („Evangheliștii”, „Istoria lui Moise” la catedrala din Siena). Mozaicuri în marmură cu scene biblice (la palatul Doria, din Genova). Vezi definitia »