BASC s.n. 1. V. bască. 2. Parte a unei rochii, care, pornind din talie, acoperă șoldurile. [< fr. basque < it. basca] Vezi definitia »

PUSTNICÉSC, -EÁSCĂ, pustnicești, adj. (Înv.) Care aparține pustniciei sau pustnicilor, privitor la pustnicie sau la pustnici. – Pustnic + suf. -esc. Vezi definitia »

DITÍSC s. m. insectă coleopteră carnivoră având corpul oval, cu o dungă gălbuie pe marginea elitrelor, ultima pereche de picioare fiind adaptată pentru înot. (< lat. dytiscus) Vezi definitia »

BROSCĂRÉSC, -EÁSCĂ, broscărești, adj. (Rar) Al broaștelor, de broaște; broștesc. – Broască + suf. -ăresc. Vezi definitia »

ZASC, záscuri, s. n. (Trans.) Fiecare din căpătâiele de lemn pe care se așază buțile în pivniță; podval. (din magh. ászok) [def. și DLRLC] Vezi definitia »