isihásm s.n. Curent mistic din sec. XIII, cu centrul pe Muntele Athos, potrivit căruia țelul vieții spirituale este să unească mintea cu inima, „Lăcașul lui Dumnezeu”, unire care se realizează „coborând”, prin intermediul respirației, mintea în inimă (< fr. hésychasme) Vezi definitia »

SOCINIANÍSM s.n. Doctrină protestantă din sec. XVIII, care nega trinitatea și divinitatea lui Cristos. [< fr. socinianisme]. Vezi definitia »

NATURÍSM s. n. 1. curent literar-artistic caracterizat prin tendința de a reflecta natura, prin cultul pentru natură. ◊ teorie care afirmă ca ideal moral întoarcerea la natură. 2. cultul religios al naturii. 3. teorie care afirmă că numai forțele naturale pot vindeca. ◊ sistem terapeutic bazat exclusiv pe factori naturali. (< fr. naturisme) Vezi definitia »

IDIOMORFÍSM s.n. Proprietate a unui mineral de a fi idiomorf. [< fr. idiomorphisme]. Vezi definitia »

DERMOGRAFÍSM s. n. roșeață intensă a pielii provocată printr-o apăsare ușoară. (< fr. dermographisme) Vezi definitia »