ANTISÉPTIC, -Ă, antiseptici, -e, adj. Care previne sau înlătură infecțiile microbiene sau împiedică putrefacția. ◊ (Substantivat, n.) A lua un antiseptic. – Fr. antiseptique. Vezi definitia »

ANTROPONÍMIC, -Ă, antroponimici, -ce, adj., s. n. 1. Adj. Care se referă la antroponimie; antroponomastic (1). 2. S. n. Nume de persoană. – Din fr. anthroponymique. Vezi definitia »

SIMBIÓTIC, -Ă, simbiotici, -ce, adj. Care se referă la simbioză sau la simbioți, privitor la simbioză sau la simbioți; care trăiește în simbioză, caracterizat prin simbioză. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. symbiotique. Vezi definitia »

CHIMIOTERÁPIC, -Ă, chimioterapici, -ce, adj. (Med.; despre substanțe de sinteză chimică) Cu acțiune toxică față de organisme parazitare, fără să fie toxică pentru organismul tratat. [Pr.: -mi-o-] – Din fr. chimiothérapique. Vezi definitia »

TRIHOTÓMIC, -Ă, trihotomici, -ce, adj. Împărțit în trei. – Din fr. tricho-tomique. Vezi definitia »