strămúr, strămúri, s.m. (înv.) 1. băț lung și ascuțit cu un ac în vârf cu care se îndeamnă vitele la mers; strămurare. 2. imbold. Vezi definitia »

DELEÁTUR s. n. semn de corectură tipografică prin care se arată că trebuie să se suprime o literă, un cuvânt etc. (< lat. deleatur, să se șteargă) Vezi definitia »

ceapúr (-ri), s. m. – (Dobr.) Bîtlan. Rus. čapura „stîrc” (Scriban, Arhiva, 1921, 238; DAR). Vezi definitia »

BRÚSTUR s. m. v. brusture. Vezi definitia »

RÉGUR s.n. (Geol.) Sol argilos de culoare neagră, format în regiunile tropicale și subtropicale uscate. [< germ. Regur < cuv. indian]. Vezi definitia »