cásă (cáse), s. f. – 1. Lădiță în care sunt sînt ținuți banii. – 2. Vistierie. – 3. Unitate care acceptă depuneri de bani. – Var. cassa. It. cassa, germ. Kasse (sec. XIX). – Der. casetă, s. f. (cutie, sipet); casier (var. Trans., căsar), s. m. (persoană care are în sarcina sa casa de bani); casieriță, s. f. (casieră); casierie, s. f. (încăpere dintr-o instituție în care se primesc și se distribuie banii); încasa, vb. (a primi bani), din it. incassare, cf. fr. encaisser; încasator, s. m. (persoană care încasează bani). Vezi definitia »

PERICORONARÍTĂ s. f. inflamație a țesuturilor moi care înconjură coroana unui dinte. (< fr. péricoronarite) Vezi definitia »

PÉGRĂ s. f. lume interlopă, drojdia societății. (< fr. pègre) Vezi definitia »

GLORIÓLĂ s. f. glorie deșartă; vanitate. (< fr. gloriole) Vezi definitia »

CÓCĂ s. f. 1. corp al unei nave. 2. învelișul exterior al unui avion. ◊ construcție în formă de bărci a hidroavioanelor. (< fr. coque) Vezi definitia »