PÂRLITÚRĂ, pârlituri, s. f. 1. Pârleală (1). ◊ Expr. (Înv.) A da (pe cineva) pe (sau prin) pârlitură = a) a necăji (pe cineva), a face (cuiva) zile fripte; b) a ironiza, a lua în râs. 2. (Reg.; concr.) Loc ars de foc; porțiune de pădure cu copacii arși. – Pârli + suf. -tură. Vezi definitia »

PÓRTĂ, porte, adj. (Anat.; în sintagma) Venă portă = venă care colectează sângele încărcat cu substanțe nutritive de la organele digestive și îl transportă la ficat. – Din fr. porte. Vezi definitia »

PÍFĂ s. f. (Fam. și ir.) Infanterie. – Cf. Germ. Pfiff, „infanterist”. Vezi definitia »

CÁPERĂ s.f. Mugur al caperului, întrebuințat drept condiment. [< it. cappero]. Vezi definitia »

SULFAMIDOREZISTÉNȚĂ s. f. rezistență a microbilor la acțiunea bacteriostatică a sulfamidelor. (< fr. sulfamidorésistance) Vezi definitia »