LACERÁȚIE s.f. (Liv.) Sfâșiere, rupere în bucăți; lacerare. [Gen. -iei, var. lacerațiune s.f. / cf. fr. lacération, lat. laceratio]. Vezi definitia »

DUMESNICÍE s.f. (Înv.) Starea în care se află un animal domestic, însușirea de a fi domestic. [Var.: domesnicíe s.f.] – Din dumesnic + suf. -ie. Vezi definitia »

FILOGENÍE s. f. 1. originea și evoluția organismelor animale și vegetale de-a lungul timpului; filogeneză. 2. ramură a biologiei care studiază filiația speciilor și dezvoltarea lor în cursul vremii. (< fr. phylogénie) Vezi definitia »

DICROMATOPSÍE s. f. defect al ochiului care nu poate distinge decât două din cele trei culori fundamentale: roșu, galben și albastru. (< fr. dichromatopsie) Vezi definitia »

CUPULOMETRÍE s. f. metodă de exploatare funcțională a canalelor semicirculare ale urechii supunând bolnavul unor probe rotatorii. (< fr. cupulométrie) Vezi definitia »