jap interj. – Cuvînt care exprimă zgomotul produs de o lovitură, mai ales de o palmă. – Var. jart, jnap. Creație expresivă. – Der. japă, s. f. (Trans., nuia); jepăi (var. jepi, jăpăi, jopăi, jopoti, jupăi), vb. (a lovi; a biciui; a trosni); jepși, vb. (a umple, a înțesa), cu același semantism al lui bucși sau al fr. bourrer (după DAR, în legătură cu japșe „iaz”); jnăpăi, vb. (a lovi, a sparge). Vezi definitia »

POTCÁP, potcapuri, s. n. 1. Acoperământ al capului, de formă cilindrică, fără boruri, purtat de preoții și călugării ortodocși. 2. Compus: potcapul-călugărului = plantă erbacee din familia compozeelor, cu frunze păroase și cu flori galbene dispuse în capitule (Leontodon hispidus). – Din sl. podŭkapŭ. Vezi definitia »

a strânge bani la ciorap expr. a face economii. Vezi definitia »

HAP², hapuri, s. n. (Pop. și fam.) Medicament preparat în formă de pastilă sau de cașetă, pentru a putea fi înghițit ușor. ◊ Expr. A înghiți (sau a face pe cineva să înghită) un hap (ori hapul) = a suporta (sau a face pe cineva să suporte) ceva neplăcut. – Din tc. hap. Vezi definitia »

a bate la cap expr. a sâcâi, a tracasa. Vezi definitia »