POMĂZUÍT, -Ă, pomăzuíți, -te, adj. (Înv.) 1. (Despre domni, mitropoliți, episcopi) Uns, miruit, învestit (cu o demnitate). 2. (Rar) Uns cu pomadă; pomădat. Ochii ei sticleau și era pieptănată și pomăzuită, de-i sta părul lins. ISPIRESCU, U. 21. Vezi definitia »

SULIMINÍT, -Ă adj. v. sulimenit. Vezi definitia »

ȘTROFĂLUÍT adj. v. ștrofălui. [Sinonime] Vezi definitia »

TORÍT s. n. silicat natural de toriu, puternic radioactiv. (< fr. thorite) Vezi definitia »

ÎNRĂÍT, -Ă, înrăiți, -te, adj. Care a devenit rău, care s-a învechit în răutate, în viciu. – V. înrăi. Vezi definitia »