AMPUTÁȚIE, amputații, s. f. Amputare. – Din fr. amputation, lat. amputatio, -onis. Vezi definitia »

HAIDUCÍE, haiducii, s.f. 1. Luptă armată a unor cete de haiduci (1) împotriva asupritorilor, frecventă la sfârșitul evului mediu în țările românești și în Peninsula Balcanică. 2. Viață sau îndeletnicire de haiduc (1). 3. Purtare, deprindere de haiduc (1). – Haiduc + suf. -ie. Vezi definitia »

METATEORÍE s. f. teorie care studiază structura, sistemul conceptual și metodele unei teorii date. (< fr. métathéorie) Vezi definitia »

promișlénie s.f. (înv.) pronie, providență. Vezi definitia »

RADIOMETALOGRAFÍE s. f. ramură a metalografiei care studiază structura metalelor și aliajelor cu ajutorul radiațiilor X. (< fr. radiométallographie) Vezi definitia »