mierlí (mierlésc, – ít), vb. – A muri. Țig. mer- „a muri”, viitor merla (Graur 170; Juilland 168), cf. țig. morlo „asasinat”, murlio „înmormîntare”. – Der. mierleală, s. f. (asasinat; moarte). Cuvînt de Arg. Vezi definitia »

ECLI- elem. clino-. Vezi definitia »

JELÍ, jelesc vb. IV. 1. Refl. A se plânge, a se văita; a se tângui, a se căina, a se jelui (1). 2. Tranz. și intranz. A boci un mort. 3. Tranz. A deplânge, a compătimi; a regreta. – Din sl. žaliti. Vezi definitia »

mizdrigălí, mizdrigălésc, vb. IV (reg.) a lucra migălos, încet. Vezi definitia »

zmângălí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zmăngălésc, imperf. 3 sg. zmângăleá; conj. prez. 3 să zmăngăleáscă Vezi definitia »