CHIBÍTCĂ, chibitce, s. f. (Rar) Un fel de trăsură ușoară (acoperită). – Din rus. kibitka. Vezi definitia »

ANALÉPSĂ s. f. evocare ulterioară a unui eveniment istoric. Vezi definitia »

OSTEOFIBRÓZĂ, osteofibroze, s. f. Boală a animalelor care se manifestă prin îngroșarea și deformarea oaselor capului și ale membrelor, în urma demineralizării acestora. [Pr.: -te-o-] – Din fr. ostéofibrose. Vezi definitia »

PÍPĂ s. f. 1. conductă cu secțiunea de ieșire sau de intrare mai mare decât cea curentă. ◊ tub de porțelan curbat pentru protejarea conductoarelor electrice împotriva apei de ploaie la intrarea acestora în pereții unei clădiri. 2. piesă rotitoare care închide succesiv circuitele electrice ale bujiilor unui motor cu electroaprindere. (< engl., fr. pipe) Vezi definitia »

BÓXĂ s. f. 1. compartiment în interiorul unei construcții, al unui local, al unei încăperi. ◊ parte dintr-o sală de tribunal, în care iau loc acuzații în cursul proceselor. ◊ despărțitură într-un grajd. ◊ compartiment la malul unei ape pentru parcarea ambarcațiilor cu motor. 2. loc de refugiu pe marginea pistei de curse automobilistice pentru repararea rapidă a mașinilor. 3. ladă care servește la încărcarea-descărcarea animalelor pe o navă. 4. incintă acustică. (< fr. box) Vezi definitia »