GRAFÉM s.n. Semn scris al unui sunet sau fonem; literă. [Pl. -me. / < fr. graphéme]. Vezi definitia »

EXTRÉM, -Ă I. adj. 1. situat în punctul cel mai îndepărtat; de la capăt; la vârf. 2. care are cea mai mare sau cea mai mică dintre valorile posibile ale unei mărimi. 3. (fig.; despre doctrine, idei politice etc.) pe pozițiile cele mai neconciliatoare. 4. foarte mare, exagerat. ◊ (despre remedii etc.) foarte energic, doar în cazuri desperate. II. s. m. (mat.) primul și ultimul termen al unei proporții. III. s. n. 1. (mat.) valoarea extremă, maximă și minimă, a unei funcții. 2. numărătorul primului raport și numitorul celui de-al doilea într-o proporție. IV. s. f. 1. margine; limită ultimă. ♦ a trece de la o extremă la alta = a trece de pe o poziție pe alta diametral opusă; extremă dreaptă (sau stângă) = grup politic care se manifestă prin idei și acțiuni ultraradicale, exagerate și rigide. 2. cea mai mare sau cea mai mică valoare a unei mărimi. 3. jucător care ocupă locul cel mai înaintat din stânga sau din dreapta în formația de jos a unei echipe de fotbal, de handbal sau de hochei. (< fr. extrême, lat. extremus) Vezi definitia »

ENANTÉM s.n. (op. exantem) Erupție apărută pe fața interioară a unei cavități anatomice. [< fr. énanthème, cf. gr. en – în, anthein – a înflori]. Vezi definitia »

FILOZOFÉM s.n. Teză filozofică. [< fr. philosophème]. Vezi definitia »

ERITÉM s.n. Afecțiune a pielii, manifestată prin pete roșii, care apare în unele boli. [Pl. -me, -muri. / < fr. érythème, cf. gr. erythema – roșeață]. Vezi definitia »