părălúșă, părălúșe, s.f. (reg.) părăluță, bănuț. Vezi definitia »

ciovícă (-ce), s. f. – 1. Pasăre (Strix passerina). – 2. Nagîț (Vannellus cristatus). Creație expresivă, care urmărește să imite sunetele păsării; nu este sigur dacă această creație este proprie rom. (DAR) sau vreunei limbi sl., cf. slov. čovik „bufniță,” mag. csuvika „bufniță”, (Cihac, II, 56; Skok 72); cf. it. civetta, fr. chevêche (REW 4800). Hiecke 132 și DAR cred că este vorba de o onomat. proprie rom. Vezi definitia »

MIGDÁLĂ, migdale, s. f. Fruct al migdalului, de formă alungită, al cărui sâmbure, cu gust dulce sau amar, este comestibil; p. restr. sâmburele acestui fruct. – Migdal + suf. -ă. Vezi definitia »

lucánică (-ci), s. f. – Un fel de cîrnat. – Mr. culucancu. Ngr. λουϰανιϰόν (Cihac, II, 671), cf. alb. lukanika, mil., ven. lugánega, sp. longaniza. Cuvînt rar, citat numai în Trans., unde ar putea fi adus din mr. Vezi definitia »

CETATEA LUI NEGRU VODĂ, nume atribuit mai multor cetăți-ruine din Țara Românească și Depr. Făgăraș. Cele mai cunoscute sînt ruinele din com. Cetățeni, jud. Argeș (cunoscută și sub numele de Cetatea de la Stoenești); tot acolo și Schitul Negru Vodă; ruinele de pe dealul La Orății, com. Rucăr, jud. Argeș (numită uneori Cetatea Dîmboviței); cetatea numită de obicei Poenari, de lîngă satele Căpățîneni și Poenari, jud. Argeș; ruina din com. Șarînga, jud. Buzău; ruinele numite și Cetatea Breaza, sat Veneția, jud. Brașov. Potrivit tradiției, ele ar fi aparținut legendarului domn al Țării Românești, Negru Vodă. Vezi definitia »