CROM s. n. Element chimic, metal dur, de culoare cenușie deschisă, folosit la cromaj, la fabricarea unor oțeluri speciale, a unor compuși întrebuințați în vopsitorie, în tăbăcărie etc. – Din fr. chrome. Vezi definitia »

Om nebun cu probleme psihice. Vezi definitia »

HETERONÓM, -Ă adj. care se conduce după legi externe, provenite din afară. ◊ (despre schimbări fonetice) condiționat de alți factori. (< fr. hétéronome) Vezi definitia »

TRAHÓM s.n. Boală de ochi manifestată prin granulații cenușii, rotunde, pe fața internă a pleoapelor; conjunctivită granuloasă. [Pl. -oame, var. trahomă s.f. / < fr. trachome]. Vezi definitia »

VINARÓM s.n. vopsea pe bază de polivinil. (n. com.) Vezi definitia »