ORTODONTOLOGÍE s.f. (Med.) Disciplină stomatologică având ca obiect studiul anomaliilor dentomaxilare și tratamentul lor. [Gen. -iei. / < fr. orthodontologie, cf. gr. orthos – drept, odous – dinte, logos – știință]. Vezi definitia »

ZIGOMORFÍE s.f. (Bot.) Simetrie bilaterală. (din fr. zygomorphie) Vezi definitia »

ALBITORÍE, albitorii, s. f. Secție într-o întreprindere textilă în care se albesc produsele prin distrugerea pigmenților naturali ai fibrelor. – Albitor + suf. -ie. Vezi definitia »

FETOTOMÍE s. f. secționare a corpului fetusului, în caz de distocie gravă. (< feto- + -tomie) Vezi definitia »

omodoxíe s.f. (înv.) comunitate de credință. Vezi definitia »