FEROMAGNETÍSM s. n. 1. proprietate a unor metale sau aliaje de a fi atrase puternic de câmpul magnetic și de a căpăta astfel o magnetizare permanentă. 2. capitol al fizicii care studiază proprietățile corpurilor feromagnetice. (< fr. ferromagnétisme) Vezi definitia »

ASTERÍSM s.n. 1. Proprietate a unor minerale de a prezenta în masa lor cercuri luminoase în lumina reflectată prin ele în diferite direcții. 2. (Rar) Constelație. [< fr. astérisme]. Vezi definitia »

CHIMIOTACTÍSM s.n. Chemotactism. [Pron. -mi-o-. / < fr. chimiotactisme]. Vezi definitia »

CONCEPTÍSM s.n. Școală literară spaniolă din sec. XVII, care se caracterizează prin abuz de metafore noi și paradoxale, în stare de a surprinde și prin erudiția scolastică. [< fr. conceptisme]. Vezi definitia »

SCOTÍSM s.n. Complex al doctrinelor gânditorului medieval John Duns Scot. [< fr. scotisme, it. scotismo, cf. John Duns Scot – teolog scoțian]. Vezi definitia »