CRITÉRIU s.n. Punct de vedere, principiu de clasificare, de apreciere, de definire etc.; normă. [Pron. -riu, pl. -ii. / < fr. critérium, cf. gr. kriterion – ceea ce servește la judecare]. Vezi definitia »

arzulíu, (arzulíe), ad.j – Înflăcărat, aprins, focos. Tc. arzülü „dornic” (DAR; Pascu, Beiträge, 14), cu semantism datorat asocierii cu arz-, de la a arde. După Candrea-Dens., 78, de la arde. Probabil din același cuvînt tc., într-o formă redusă *arzü, care nu ni se pare clară, derivă arzoi (var. arzui), adj. (aprins, înflăcărat, pasionat), pe care DAR îl derivă direct din a arde. Vezi definitia »

BACIU, com. în jud. Cluj; 7.097 loc. (1991). Expl. de calcare. Stație de c. f. Vezi definitia »

șalvaragíu, șalvaragíi, s.m. (înv.) 1. persoană care confecționa sau vindea șalvari. 2. persoană care purta șalvari. 3. (ir.) turc. Vezi definitia »

CASIOPÉIU s.n. (Chim.) Lutețiu. [Pron. -si-o-pe-iu. / < fr. casiopeium]. Vezi definitia »