BRẤNCĂ², brânci, s. f. 1. (Reg.) Mână ◊ (În limba literară numai în expr.) A merge (sau a fugi, a se târî etc.) pe (sau în) brânci = a merge (sau a fugi etc.) pe mâini și pe picioare, de-a bușilea. A cădea (sau a da) în (sau pe) brânci = a cădea istovit (de oboseală). A munci (sau a lucra) pe brânci = a munci până la istovire. 2. (Reg.) Partea de jos a picioarelor animalelor; labă. – Lat. branca. Vezi definitia »

a face siluetă expr. a slăbi. Vezi definitia »

PICROTOXÍNĂ s.f. Substanță vegetală amară, asemănătoare stricninei. [< fr. picrotoxine]. Vezi definitia »

KÁMĂ s.f. (Geol.) Formă de relief izolată la partea superioară a unei delte, cu aspect neted, care ia naștere datorită sedimentării fluviatile sau lacustre a materialului detritic între o masă de gheață stagnantă și versanții văii. [< engl. kame < cuv. scoțian]. Vezi definitia »

TO'RINĂ, s.f. (Reg.) Coastă a unui munte acoperită cu pădure. Vezi definitia »