ÎMBÂCSEÁLĂ, îmbâcseli, s. f. Starea a ceea ce este îmbâcsit. – Îmbâcsi + suf. -eală. Vezi definitia »

LIDÍTĂ s. f. 1. rocă silicioasă de culoare închisă, din radiolari. 2. melinită. (< fr. lyddite) Vezi definitia »

TORACENTÉZĂ s.f. (Med.) Puncție pleurală, făcută în scop explorator sau terapeutic; toracocenteză. [< fr. thoracentese, cf. gr. thorax – torace, kentesis – înțepătură]. Vezi definitia »

LÍMITĂ s.f. 1. Ceea ce mărginește ceva; hotar; margine. ♦ Cel mai înalt sau cel mai profund ton pe care-l poate emite o voce sau un instrument. 2. (Mat.) Valoare fixă către care tind valorile unei mărimi variabile. 3. (Fig.) Punct până la care pot ajunge posibilitățile cuiva. [< fr., it. limite, cf. lat. limes – margine]. Vezi definitia »

CARTÓFLĂ s. f. v. cartof. Vezi definitia »