Definita cuvantului nărav
NĂRÁV, năravuri, s. n. 1. Obicei, deprindere rea; cusur, viciu, nărăveală, nărăvie. ◊ Expr. A (se) învăța cu nărav = a (se) obișnui să ceară, să pretindă ceva ca pe un drept al său. 2. (Înv. și pop.) Deprindere, obicei; fel de a fi, comportare. ♦ Fire, temperament. – Din sl. nravŭ. Cf. bg. nărav.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu nărav
PALEOSLÁV, -Ă, paleoslavi, -e, adj. Care se referă la limba veche slavă (bisericească), care aparține acestei limbi sau este scris în această limbă. ♦ (Substantivat, f.) Limba veche slavă. [Pr.: -le-o-] – Paleo- + slav. Vezi definitia »
poráv (-vă), adj. – (Trans.) Violent, acerb. – Var. purav. Sl. porivŭ (‹ pora „violență”), cu schimb de terminație (Miklosich, Lexicon, 628; Cihac, II, 299). Cf. poară, poroinic. Vezi definitia »
glúpav, -ă, glúpavi, -e, adj. (reg.) 1. lacom, nesătul. 2. (înv.) prost. Vezi definitia »
târcáv, -ă, adj. (reg.) 1. pleșuv, chel. 2. scurt, mic, ciuntit. 3. cu vegetație puțină. Vezi definitia »
CAV, -Ă adj. (Tehn.) Gol, care nu are nimic în interior. ♦ Vână cavă = nume dat fiecăreia dintre cele două vine principale care aduc sângele la inimă. [< fr. cave, cf. lat. cavus – găunos]. Vezi definitia »