mărár s. m. – Plantă (Anethum graveolens). Legat. de gr. μάραθρον, dar der. e obscură. Der. directă din gr. (Thumb 15; Philippide, Principii, 107; Philippide, II, 744; Pascu, II, 60; Diculescu, Elementele, 460) e puțin probabilă. Poate din ngr. μαράθριον (Berneker, II, 73; Philippide, II, 647), cf. alb. marai, mërajë, sb., cr. morac. Cf. molotru. – Der. mărăraș, s. m. (plantă, Phellandrium aquaticum). Vezi definitia »

icosár (icosári), s. m. – Monedă turcească de 20 piaștri. – Var. icusar. Mr. icusar. Ngr. εἰϰοσάρι „de douzeci”, calc după tc. irmilik, V. irmilic (Tiktin; DAR; Gáldi 197). Vezi definitia »

ECHISCALÁR, -Ă adj. (mat.; despre linii, suprafețe, porțiuni de spațiu) care este locul geometric al punctelor în care un scalar de câmp are aceeași valoare. (< fr. équiscalaire) Vezi definitia »

ARÁR² s. n. Țesătură groasă și rară din păr de capră, folosită la acoperit căruțele sau la confecționarea sacilor. – Tc. harar. Vezi definitia »

OLCÁR, olcare, s. n. (Reg.) Unealtă cu care se fac scobiturile și muchiile cercevelelor. Vezi definitia »