DECIDÉNT, -Ă, decidénți, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană fizică sau juridică înzestrată cu putere de decizie. 2. Adj. Care are putere de decizie; decizional. Organism decident. (cf. fr. décideur, engl. decider) [Le Petit Robert de la langue française] Vezi definitia »

INGAMBAMÉNT s.n. (Lit.) Procedeu de versificație constând în continuarea ideii poetice în versul următor, fără a marca aceasta prin vreo pauză; enjambement; rejet. [< it. ingambamento, fr. enjambement]. Vezi definitia »

LABIRÍNT¹ s. n. 1. construcție cu foarte multe încăperi și galerii în care orientarea este dificilă. ◊ grădină ornamentală din benzi înguste de arbuști. 2. dalaj meandric în unele catedrale din evul mediu, pe care credincioșii trebuiau să-l urmeze ca pe un drum de expiere. 3. joc de inteligență care cere a găsi ieșirea dintr-o rețea de linii întortocheate. ◊ joc constând dintr-un cub din plastic transparent, din 6⁴ de cămăruțe, la care unii pereți au câte un orificiu ce lasă să treacă o bilă de metal. 4. (fig.) încurcătură, încâlceală datorată unor dificultăți, unei proceduri. ◊ situație încurcată, fără ieșire. 5. dispozitiv folosit în diverse instalații pentru a obliga un fluid să parcurgă un drum lung, în scopul de a-i micșora viteza. 6. parte a urechii interne, formată din cavități sinuoase. (< fr. labyrinthe, lat. labyrinthus) Vezi definitia »

CONCRESCÉNT, -Ă, concrescenți, -te, adj. 1. (Bot.) Concrescut. Petale concrescente. 2. (Med.; despre organe) Afectat de concrescență; cu concrescență. – Din fr. concrescent. Vezi definitia »

DIFLUÉNT, -Ă adj. 1. care se dezvoltă în direcții divergente, care se ramifică, se răspândește. 2. (despre corpuri) care devine fluid. (< fr. diffluent, lat. diffluens) Vezi definitia »