NORMÁL, -Ă I. adj. 1. firesc, comun, obișnuit. ◊ (despre oameni) sănătos (fizic și psihic). 2. conform unor norme. ◊ (despre mărimi) cu valoare apropiată de cea întâlnită frecvent. 3. (chim.) concentrație ~ă = cantitatea de substanță conținută într-o soluție, exprimată în echivalenți-gram la litru de soluție. 4. (mat.) secțiune ~ă = secțiune realizată cu un plan care conține normala (II, 1) într-un punct dat la suprafața secționată. 5. școală ~ă (și s. f.) = școală în care se pregătesc învățătorii. II. s. f. 1. dreaptă perpendiculară dusă pe tangenta la o curbă în punctul de contact. 2. media elementelor meteorologice, calculată dintr-un șir de ani de referință. (< fr. normal. lat. normalis, it. normale) Vezi definitia »

PAL², paluri, s. n. Material lemnos sub formă de placă obținut prin presarea de lemn în combinație cu diferiți lianți. – Din inițialele p[lacă] + a[glomerată din] + l[emn]. Vezi definitia »

CIRCUMORBITÁL, -Ă, circumorbitali, -e, adj. (Astron.) Care se află sau se petrece pe o orbită. – Din fr. circumorbital. Vezi definitia »

PERMUTAȚIONÁL, -Ă adj. referitor la, care conține o permutație. (< engl. permutational) Vezi definitia »

NATÁL, -Ă adj. (despre locuri, așezări) în care s-a născut cineva; de naștere. (< fr. natal) Vezi definitia »