INTUÍȚIE s. f. 1. capacitate a gândirii de a descoperi nemijlocit și imediat adevărul pe baza experienței și a cunoștințelor dobândite anterior, fără raționamente logice preliminare. 2. metodă didactică de predare și însușire a cunoștințelor pornind de la reflectarea senzorială nemijlocită a obiectelor și fenomenelor studiate. ◊ pătrunderea instinctivă în esența unui lucru; descoperire bruscă, revelatorie a unui adevăr, a soluției unei probleme. ◊ inspirație, presentiment. (< fr. intuition, lat. intuitio, it. intuizione) Vezi definitia »

HIPOFONÍE s.f. Amuțire a unui sunet. [Gen. -iei. / < fr. hypophonie]. Vezi definitia »

bunăvóie s. f., g.-d. (rar) bunăvoi; pl. - Vezi definitia »

CROMOFOTOGRAFÍE, cromofotografii, s. f. Procedeu pentru obținerea fotografiilor în culori. ♦ (Concr.) Fotografie astfel obținută. – Din fr. chromophotographie. Vezi definitia »

ENDOCRINOTERAPÍE s. f. tratament cu substanțe extrase din glandele endocrine. (< fr. endocrinothérapie) Vezi definitia »