COLORATÚRĂ s.f. 1. Efect muzical produs prin introducerea într-o melodie a unor pasaje grele din punct de vedere tehnic (rulade, triluri etc.), care sunt executate cu vocea. ◊ Soprană de coloratură = soprană care poate executa astfel de pasaje. 2. (Rar) Bogăție de culori; colorit. [< germ. Koloratur]. Vezi definitia »

a o lua pe arătură / pe câmpii / pe miriște expr. (iron.) a devia de la subiectul unei discuții. Vezi definitia »

COSINUSOÍDĂ s. f. reprezentare grafică a funcției cosinusului. (< fr. cosinussoïde) Vezi definitia »

ATMOSFÉRĂ s.f. I. 1. Stratul de aer care înconjoară Pământul. 2. (Fig.) Stare de spirit; situație, stare, mediu în care trăiește cineva, ceva. II. Unitate de măsură a presiunii gazelor, egală cu greutatea unei coloane de mercur la 0° cu o secțiune de 1 cm², înaltă de 76 cm. [Cf. fr. atmosphère, it. atmosfera < gr. atmosphaira < atmos – abur, sphaira – sferă]. Vezi definitia »

CORONARÍTĂ s.f. (Med.) Afecțiune inflamatorie a arterelor coronare. [< fr. coronarite]. Vezi definitia »