ștraf¹, ștráfuri, s.n. 1. (înv. și pop.) amendă; (în expr.) a pune la ștraf = a amenda (pe cineva). 2. (înv. și reg.) pedeapsă. 3. (reg.) joc care constă în aruncarea unei monede cât mai aproape de o linie trasată pe teren. 4. (reg.; în forma: ștreaf) obor comunal în care se închid vitele găsite păscând în locuri oprite. Vezi definitia »

CHIMOGRÁF s. n. 1. aparat pentru înregistrarea anumitor fenomene fiziologice. 2. aparat în fonetica experimentală pentru înregistrarea sunetelor vorbirii. (< fr. kimographe) Vezi definitia »

AUTOGRAF¹ s. n. 1. aparat fotogrammetric, pentru măsurarea corpurilor cu ajutorul fotogramelor terestre. 2. aparat pentru înregistrarea imersiunii și înclinării unei torpile în drumul către țintă, a lansării unei mine sau a imersiunii unei drăgi. (< fr. autographe) Vezi definitia »

TELECINEMATOGRÁF s.n. Aparat cu care se transmite un film cinematografic la televiziune. [Cf. fr. télécinématographe]. Vezi definitia »

LOGOGRÁF s. m. 1. scriitor de proză și de istorie la vechii greci. 2. orator care scria pledoarii pentru particulari. (< fr. logographe) Vezi definitia »