DEFĂIMÁ, defăimez, vb. I. Tranz. 1. A vorbi de rău pe cineva sau a vorbi rău despre ceva; a ponegri, a calomnia. ♦ (Rar) A se face de râs, a se compromite. 2. (Înv.) A disprețui, a subaprecia; a umili, a înjosi. [Prez. ind. și.: defáim] – Din lat. *diffamiare. Vezi definitia »

BLAMÁ, blamez, vb. I. Tranz. A exprima public dezaprobarea față de o atitudine, un act, un gest etc. considerate reprobabile. ♦ A vorbi de rău, a defăima. – Din fr. blâmer. Vezi definitia »

CREPIDÓMA s.f. Fundament cu trepte al unui templu antic grecesc. [< gr. krepidoma]. Vezi definitia »

cardamá (cardamále), s. f. – Plantă aromatică (Isatis tinctoria). Ngr. ϰάρδαμον „măcriș” (DAR), fără îndoială prin intermediul unui cuvînt tc. neindentificat. Vezi definitia »

forma de relief formata in loess prin tasare Vezi definitia »