ghébă (ghébe), s. f. – Manta țărănească de postav. – Var. cheb(e). Tc. kebe (Șeineanu, II, 102). Pare dublet de la gubă. Vezi definitia »

Persoană care este (sau a fost) deținută într-o pușcărie; deținut, pușcăriaș. Vezi definitia »

PÚSTULĂ s. f. 1. veziculă purulentă pe piele. ♦ ~ malignă = formă de localizare pe piele a antraxului. 2. îngrămădire de spori ori de conidii, provocată de ciupercile parazite pe tulpina sau pe frunzele plantelor. (< fr. pustule, lat. pustula) Vezi definitia »

IZODÍNĂ s. f. linie care unește, pe un plan, totalitatea punctelor cu aceeași rezistență a solului la penetrare, la arat etc. (< fr. isodyne) Vezi definitia »

obréjă, obréje, s.f. (pop.) loc pe malul unui râu; teren șes. Vezi definitia »