POLÉNIC, polenici, adj. (În sintagma) Sac polenic = fiecare dintre cavitățile din anterele staminelor în care se formează polenul. [Var.: polínic adj.] – Polen + suf. -ic. Cf. fr. pollinique. Vezi definitia »

ICÓNIC, -Ă adj. În felul icoanelor; de icoană. ♦ Relativ la imagini. ♦ (Despre semne) Caracterizat printr-o asemănare cu realitatea pe care o indică. [Cf. it. iconico, germ. ikonisch]. Vezi definitia »

PROPÍLIC, -Ă adj. (Chim.) Referitor la propil, care conține propil. ◊ Alcool propilic = alcool saturat primar obținut din propan și butan și folosit în parfumerie ca aromatizant. [Cf. it. propilico, fr. propylique]. Vezi definitia »

ZÉMNIC, zemnice, s. n. (Reg.) Pivniță, beci; bordei săpat în pământ, servind la conservarea bucatelor. – Din bg. zemnik. Vezi definitia »

SOMNAMBÚLIC, -Ă, somnambulici, -ce, adj. Care aparține somnambulului sau somnambulismului, privitor la somnambul sau la somnambulism. – Din fr. somnambulique. Vezi definitia »