CAPÁC, capace, s. n. Acoperitoare care se așază deasupra deschizăturii unui vas, a unei cutii, a unui cufăr etc. ◊ Friptură la capac = friptură gătită, într-un vas acoperit. Ouă la capac = ochiuri prăjite. Cașcaval la capac = cașcaval prăjit în tigaie. ◊ Expr. A pune capac cuiva = a închide cuiva gura cu un răspuns potrivit. A găsi capac la toate = a da întotdeauna răspunsul potrivit. Asta pune capac (la toate) = asta e prea de tot. – Din tc. kapak. Vezi definitia »

AUBIGNAC [obiñác], François HÉDELIN, abate d’ (1604-1676), critic dramatic francez. În lucrarea sa „Practica teatrului” (1657) a fixat regula celor trei unități. Vezi definitia »

cușác (-ci), s. m. – Grindă principală. Tc. kușak „centură”, cf. bg., sb. kusak. Vezi definitia »

basamac, s. n. sg. 1. rachiu colorat de calitate inferioară. 2. (deț.) deținut influent. Vezi definitia »

creac! interj. (reg.) imită țipătul brotăcelului; oac! Vezi definitia »