MUȘEȚÉL s. m. Plantă erbacee anuală, medicinală, din familia compozitelor, cu frunze divizate și cu flori albe pe margini și galbene în centru, foarte aromatice, grupate în capitule terminale; romaniță (Matricaria chamomilla). – Mușat (reg. „frumos” et. nec.) + suf. -el. Vezi definitia »

HIDROMÉL s.n. Băutură care se prepară prin fermentația alcoolică a mierii cu apă; mied. [< fr. hydromel, cf. lat. hydromeli < gr. hydor – apă, meli – miere]. Vezi definitia »

MENESTRÉL s. m. poet-muzicant ambulant din evul mediu, care cânta și recita versuri acompaniindu-se cu un instrument; (p. ext.) cântăreț popular. (< fr. ménestrel) Vezi definitia »

ANGEL [ánhel] (SALTO DE ANGEL), cascada cu cea mai înaltă cădere de apă din lume (979 m). Situată pe platoul Auyán-tepui (Pod. Guyanelor), în SV Venezuelei. Formată de Rῑo Carrao, afl. al lui Rῑo Caronῑ (bazinul Orinoco). Vezi definitia »

VÂNTURÉL, (1) vânturele, s. n., (2) vânturei, s. m. 1. S. n. Vântuleț. 2. S. m. (Ornit.) Vindereu. – Vânt + suf. -el. Vezi definitia »