DEMARCÁȚIE s.f. Despărțire, separare, delimitare; demarcare. ◊ Linie de demarcație = linie care desparte două teritorii sau (fig.) două noțiuni. [Gen. -iei, var. demarcațiune s.f. / cf. fr. démarcation, it. demarcazione]. Vezi definitia »

CONOTÁȚIE s.f. 1. (Log.) Complex de caractere care aparțin unei situații concrete. 2. (Lingv.) Sens al unui cuvânt sau al unei expresii care deviază valoarea denotativă, sensul obișnuit și care depinde uneori de context, de condiții locale și sociale. [Gen. -iei, var. conotațiune s.f. / < fr. connotation]. Vezi definitia »

-OÉCIE elem. „plantă, individ vegetal”. (< fr. -oécie, cf. gr. oikia, casă, locuință) Vezi definitia »

ARTERIOGRÁFIE, arteriografii, s. f. (Med.) Radiografie a unei artere. [Pr.: -ri-o-] – Din fr. artériographie. Vezi definitia »

SPLENOGRAFÍE s. f. radiografie a splinei cu ajutorul unei substanțe opace în razele X. (< fr. splénographie) Vezi definitia »