AFÁRĂ adv. Dincolo de limitele unui spațiu închis sau apropiat; în exterior. ◊ Loc. conj. Afară numai dacă nu... = numai cu condiția ca..., afară de cazul când... ◊ Loc. prep. (În) afară de... = fără a mai socoti și... ◊ Expr. A da afară = a scoate (cu forța) de undeva; a elimina, a exclude; a concedia dintr-un post. Afară din cale sau din cale-afară = peste măsură, neobișnuit de... ♦ (Cu valoare de interjecție) Ieși! pleacă! du-te! – Lat. ad foras. Vezi definitia »

STÁZĂ, staze, s. f. Oprire sau încetinire a circulației sângelui ori a secrețiilor interne, în unele părți ale organismului. – Din fr. stase. Vezi definitia »

JIÁNCĂ, (1) jience, s. f. 1. Locuitoare din regiunea Jiului. 2. Art. Jiana, v. jian (2). [Pr.: ji-an-] – Jian + suf. -că. Vezi definitia »

SUBFÉBRĂ s.f. (Med.) Stare subfebrilă, între 37 și 37,5 Vezi definitia »

CIMBÍSTRĂ, cimbistre, s. f. (Rar) Pensetă (pentru smuls părul). – Din tc. çimbistra. Vezi definitia »