ANDROCÉU, androcee, s. n. Totalitatea staminelor unei flori. – Fr. androcée (< gr.). Vezi definitia »

cheléu s.m. (înv.) chișcar, țipar. Vezi definitia »

DECOLTÉU s.n. Partea decoltată a unei haine femeiești. ♦ Parte a corpului care apare din răscroiala de la gât a unei haine femeiești. [Pl. -uri. / < fr. décolleté]. Vezi definitia »

sangréu s.n. (reg.) drojdie uscată, rămasă pe pereții butoaielor de vin. Vezi definitia »

NUCLÉU s. n. 1. ciclu de atomi care compun scheletul moleculei unui corp chimic și care rămâne neschimbat la toți derivații corpului respectiv. 2. partea centrală, încărcată pozitiv, a unui atom, în care se concentrează aproape întreaga masă a acestuia. 3. corpuscul globulos din citoplasmă, constituent principal al celulei, cu rol în reproducerea și în trasmiterea caracterelor. 4. element central cu funcție importantă în propoziție sau în frază. 5. (astr.) porțiune centrală, compactă, a unei comete. 6. (fig.) element esențial al unui lucru. (< fr. nucléus, lat. nucleus) Vezi definitia »