NECESÁR, -Ă, necesari, -e, adj. 1. De care este nevoie, de care nu se poate lipsi cineva; indispensabil, trebuincios. ◊ Strictul necesar = cantitate minimă (din ceva), indispensabilă pentru un anumit scop. Muncă necesară = parte a muncii depuse de lucrător în procesul de producție, prin care se creează produsul folosit pentru întreținerea sa și a familiei sale. ♦ (Substantivat, n.) Ceea ce este (neapărat) trebuincios la ceva. Necesarul de semințe. 2. Care nu poate să nu existe sau să nu se întâmple (în condiții date). – Din fr. nécessaire, lat. necessarius, it. necessario. Vezi definitia »

SUPRAORBITÁR, -Ă adj. (Anat.) Situat deasupra orbitei; supraorbital. [După fr. surorbitaire]. Vezi definitia »

vârfár s. n., pl. vârfáre Vezi definitia »

țipar, țipari s. m. penis. Vezi definitia »

PELICULÁR, -Ă, peliculari, -e, adj. În formă de peliculă, referitor la peliculă. – Din fr. pelliculaire. Vezi definitia »