RÁMPĂ, rampe, s. f. 1. Platformă (la nivelul pardoselii unor vehicule) care înlesnește încărcarea și descărcarea mărfurilor; loc înălțat (lângă linia ferată) destinat încărcării și descărcării mărfurilor. 2. Balustradă de lemn, de fier sau de piatră de-a lungul unei scări sau (rar) unui pod. ♦ Barieră. 3. Partea din față a unei scene de teatru unde sunt instalate luminile; rivaltă; p. gener. scenă. ◊ Expr. A chema la rampă = a cere, prin aplauze, ca artiștii să reapară pe scenă. A vedea lumina rampei = (despre piese de teatru) a intra în repertoriul unui teatru, a fi jucat în fața publicului. 4. Porțiune înclinată față de orizontală a unui drum sau a unei căi ferate, parcursă în sensul urcării. 5. Lucrare minieră prin care se face legătura între galeria de transport a unui orizont și un puț de mină sau un plan înclinat. 6. (În sintagma) Rampă de lansare = platformă prevăzută cu dispozitive de orientare și ghidare, folosite pentru lansarea avioanelor catapultate sau a rachetelor. – Din fr. rampe, germ. Rampe. Vezi definitia »

MOÍRĂ s.f. (Mit.; la pl.) Divinitate greacă personificând destinul. V. parce. [Pron. mo-i-ră. / < gr. moira]. Vezi definitia »

TARTÍNĂ s. f. felie de pâine unsă cu unt și acoperită uneori cu brânză, salam, icre etc.; (p. ext.) sandviș. (< fr. tartine) Vezi definitia »

EXTENSOGRÁMĂ s. f. grafic înregistrat la extensograf. (< fr. extensogramme) Vezi definitia »

AUTOCOMBÍNĂ s. f. combină autopropulsată. (< auto² + combină) Vezi definitia »