DESCIFRÁ vb. tr. 1. a reda în limbaj clar un text neciteț sau scris într-o limbă necunoscută; a găsi semnificația a ceea ce este scris în cifre, într-un alfabet secret. ◊ a interpreta o bucată muzicală după partitură la prima vedere. 2. (fig.) a înțelege, a pătrunde, a ghici (ceva obscur, ascuns). (după fr. déchiffrer) Vezi definitia »

cățărá (cáțăr, cățărát), vb. – 1. A se sui, agățîndu-se, pe un loc înalt. – 2. A (se) cocoța. – Var. acățăra. Origine necunoscută. Schuchardt, ZRPh., XXVIII, 41 și DAR consideră contaminare a lui acăța cu bg. katerjă se „a se cățăra”. Capidan, Dacor., VII, 129, sugerează alb. katsaroj; cf. și bg. kacvam „a se cocoța”, katerica „veveriță”, și ngr. ϰαντζαρώνω „a se cățăra”. Este posibil ca asemănarea să se datoreze unei intenții expresive comune. Var. prezintă o contaminare evidentă cu acăța. – Der. (a)cățător, adj. (care se cațără); cățărătoare, s. f. (ciocănitoare, Picus major). Vezi definitia »

ANGÓRA s. f. invar. Nume dat unor specii de animale (capră, iepure, pisică) cu păr lung și mătăsos; p. ext. părul prelucrat al acestor specii de animale. – Din n. pr. Angora. Cf. fr. angora. Vezi definitia »

înviorá (învioréz, înviorát), vb. – A face mai vioi, a dezmorți, a însufleți. De la viu, prin intermediul unui pl. ipotetic *viuri, ca în paralelismul fumuri › înfumura, gînduri › îngîndura. Pentru prezența acestui pl. ipotetic, cf. cărturar, înfășura, înhăinura. În general se admite ca etimon un lat. *invῑvŭlāre (Pușcariu, Conv., lit., XXXIX, 325; Drăganu, Dacor., II, 617; Pușcariu 903; DAR), ipoteză ce nu pare convingătoare. Pușcariu, Dacor., IV, 704 și DAR sugerează de asemenea un lat. *invibrāre, tot inacceptabil. – Der. înviorător, adj. (care înviorează, răcoritor). Cf. vioară, învioșa. Vezi definitia »

EXTRA¹-/EXTRO- pref. „(în) afară (de)”, „superior”, „foarte”. (< fr. extra-, lat. extra) Vezi definitia »