REACTÓR, reactoare, s. n. 1. Aparat propulsor cu o cameră de ardere la care propulsia se realizează prin interacțiunea mecanică dintre gazele rezultate din acțiunea arderii unui combustibil în această cameră și pereții recipientului prin care se evacuează aceste gaze. 2. (În sintagma) Reactor nuclear = instalație complexă în care se realizează fisiunea nucleelor elementelor grele, printr-o reacție în lanț controlată, cu scopul de a permite utilizarea energiei degajate. 3. Aparat industrial sau de laborator în care se produce o reacție chimică. 4. Bobină electrică sau condensator electric folosite ca sisteme fizice care prezintă în principiu reactanța într-un circuit electric; bobină cu reactanță. [Pr.: re-ac-] – Din fr. réacteur. Vezi definitia »

INJECTÓR, -OÁRE I. adj. care servește pentru injectare. II. s. n. 1. dispozitiv cu ajutorul căruia se introduce forțat fluidul într-o mașină, într-un mecanism; pompă de injecție. 2. aparat pentru alimentarea cu apă a cazanului unei mașini cu aburi. (< fr. injecteur) Vezi definitia »

GEMĂTÓR, -OÁRE, gemători, -oare, adj. (Rar) Care geme. – Geme + suf. -ător. Vezi definitia »

noroc chior / orb / porcesc expr. noroc extraordinar. Vezi definitia »

DEZERTÓR s.m. 1. Militar care dezertează. 2. Cel care părăsește în mod laș o misiune, un loc etc. [< fr. déserteur]. Vezi definitia »