MONOCULÁR, -Ă adj. Cu un singur ochi. [< fr. monoculaire, cf. gr. monos – unic, lat. oculus – ochi]. Vezi definitia »

BALANSOÁR s. n. fotoliu cu două tălpi curbate care se poate balansa. (< fr. balanșoire) Vezi definitia »

săpornicár, săpornicári, s.m. (reg.) ființă imaginară care ar omorî sau îmbolnăvi oamenii; sapornoi. Vezi definitia »

ȘAMOTÁR, șamotari, s. m. Muncitor care se ocupă cu arderea cărămizilor refractare; lucrător care prepară șamota sau care căptușește cuptoarele cu șamotă; șamotier. – Șamotă + suf. -ar Vezi definitia »

DISCIPLINÁR, -Ă adj. (și adv.) potrivit disciplinei. ♦ pedeapsă ~ă = pedeapsă aplicată (cuiva) pentru încălcarea unor reguli de disciplină. 2. referitor la o disciplină științifică. (< fr. disciplinaire) Vezi definitia »