EPIFÓRĂ s.f. 1. Exagerare de natură patologică a secreției lacrimale. 2. (op. anaforă) Figură de stil constând în repetarea unui cuvânt sau a unor cuvinte la sfârșitul unor unități sintactice sau metrice; epistrofă. [< fr. épiphora, cf. gr. epiphora]. Vezi definitia »

STRIGIFÓRMĂ, strigiforme, s. f. (La pl.) Ordin de păsări de pradă care vânează noaptea, cu capul mare, ochii mari, așezați în față, cu ciocul puternic; (și la sg.) pasăre din acest ordin. – Din fr. strigiformes. Vezi definitia »

TOVĂRĂȘÍȚĂ, tovărășițe, s. f. (Pop.) Diminutiv al lui tovarășă. – Tovarășă + suf. -iță. Vezi definitia »

júlă, júle, s.f. (reg.) 1. femeie cu părul pieptănat îndărăt, cu tâmplele și fruntea goale. 2. femeie sărăcăcios îmbrăcată și încrezută. Vezi definitia »

ORCHESTRÍNĂ s. f. orchestră mică de muzică ușoară. (< it. orchestrina) Vezi definitia »