pricepătúră, pricepătúri, s.f. (înv.) 1. înțelegere, pătrundere, pricepere. 2. (în forma: precepătură) pregătire, cunoaștere temeinică; competență, iscusință, îndemânare, abilitate. Vezi definitia »

ALLEMÁNDĂ, allemande, s. f. Vechi dans german cu caracter vesel, vioi. – Fr. allemande. Vezi definitia »

SUPRAFÁȚĂ s.f. 1. Față, parte exterioară a unui corp. 2. Întindere delimitată (de teren, de pădure) etc. ♦ (Geom.) Arie limitată de o linie închisă, măsurată în unități de măsură speciale. [< supra- + față, după fr. surface]. Vezi definitia »

COMISÚRĂ s.f. 1. Loc unde se reunesc două părți ale unui organ sau ale corpului; legătură, încheietură. 2. Fascicul de fibre nervoase care unește două regiuni simetrice ale emisferelor cerebrale. [< fr. commissure, cf. lat. commissura]. Vezi definitia »

IPOTÉZĂ s. f. 1. presupunere, supoziție enunțate pe baza unor fapte cunoscute, cu privire la relația dintre anumite fenomene sau la legăturile dintre acestea și cauzele lăuntrice care le determină. 2. figură retorică constând în presupunerea unui lucru posibil sau nu, din care se trage o consecință. 3. (mat.) ansamblul elementelor date pe baza cărora se dezvoltă o demonstrație. (< fr. hypothèse) Vezi definitia »