DOÁMNĂ, doamne, s. f. 1. Termen de politețe pentru o femeie căsătorită. ◊ Doamnă de onoare = femeie (din aristocrație) aflată în serviciul unei prințese, al unei regine etc. ♦ Soție. ♦ Spec. Soție a unui domnitor sau a unui boier. ♦ Stăpână a unei case, a unei gospodării. 2. Compus: (Bot.; pop.) doamnă-mare sau doamna-codrului = mătrăgună. – Lat. dom(i)na. Vezi definitia »

ÁSCĂ s. f. Celulă producătoare și purtătoare de spori interni, specifică unor ciuperci. – Fr. asque (< gr.). Vezi definitia »

LUNÚLĂ s.f. 1. (Geom.) Figură plană formată din două arce de cerc cu aceleași extremități. ◊ Lunulele lui Hipocrate = cele două lunule obținute prin construcția unor semicercuri pe ipotenuza și catetele unui triunghi dreptunghic. 2. Pată albă de forma unei semilune, situată la baza unghiei omului. [< fr. lunule, cf. lat. lunula – semilună]. Vezi definitia »

RADICÉLĂ s.f. Ramificație secundară a rădăcinii principale a unei plante. [< fr. radicelle]. Vezi definitia »

PARTURIÉNTĂ s.f. Femeie care naște. [Pron. -ri-en-. / < fr. parturiente]. Vezi definitia »