PRĂJITÓR, -OÁRE, prăjitori, -oare, subst. 1. S. m. și f. Muncitor calificat care lucrează în fabrici la cuptoarele unde se prăjesc minereurile. 2. S. f. Încăpere, secție, instalație într-o fabrică, unde se execută operațiile de prăjire a minereurilor. ♦ Aparat folosit în gospodării pentru a prăji pâine sau boabe de cafea. – Prăji + suf. -tor. Vezi definitia »

JUISÓR, -OÁRE s. m. f. om petrecăreț. (< fr. jouisseur) Vezi definitia »

lichiór (lichióruri), s. n. – Băutură alcoolică dulce. Fr. liqueur. E dublet al lui licoare, s. f. (lichid), introdus artificial de literatura romantică, din it. liquore. Se scrie uneori cu ortografie greșită licheur. Vezi definitia »

GRAVOR s. m. Specialist în arta gravurii. -Din fr. Graveur Vezi definitia »

habitutelor Vezi definitia »