HIPOCÉNTRU s. n. loc din interiorul scoarței terestre de unde se propagă spre suprafață undele unui cutremur. (< fr. hypocentre) Vezi definitia »

TAHIMÉTRU s.n. 1. Instrument prevăzut cu un dispozitiv special, care permite determinarea directă a distanței până la punctul vizat prin citire pe o miră așezată în acest punct; stadimetru; taheometru. 2. Instrument pentru determinarea frecvenței mișcărilor unui organ, turației motoarelor etc.; tahometru; celerimetru. ♦ Aparat pentru măsurarea vitezei curentului cursurilor de apă. [< fr. tachymètre]. Vezi definitia »

VELOMÉTRU s. n. anemometru pentru măsurarea directă a vitezei curentului de aer. (< fr. vélomètre) Vezi definitia »

AGÉSTRU s. n. con de dejecție. (< fr. agestre) Vezi definitia »

CEILOMÉTRU s.n. Instrument pentru determinarea plafonului norilor. [Pron. -ce-i-. / < germ. Ceilometer]. Vezi definitia »