POLIANDRÍE s.f. 1. Formă istorică de organizare a familiei, în care o femeie era căsătorită în același timp cu mai mulți bărbați. 2. (Bot.) Stare a unei flori poliandre. [Gen. -iei. / < fr. polyandrie, cf. gr. polys – numeros, aner – bărbat]. Vezi definitia »

DISLOCÁȚIE s.f. Dislocare. ♦ Defect de structură al unui cristal, constând în perturbarea distribuției atomilor. [Gen. -iei, var. dislocațiune s.f. / < fr. dislocation]. Vezi definitia »

APORÍE, aporii, s. f. Dificultate de ordin rațional greu sau imposibil de rezolvat. – Din ngr. aporía, fr. aporie. Vezi definitia »

IHTIOLOGÍE s. f. Ramură a zoologiei care se ocupă cu studierea peștilor; ihtiografie. [Pr.: -ti-o-] – Din fr. ichtyologie. Vezi definitia »

CONFIRMÁȚIE s.f. Ritual catolic, oficiat de obicei de un episcop, în vederea întăririi botezului pentru copiii care au împlinit șapte ani. ♦ Act prin care, în confesiunea protestantă, se confirmă oficial jurământul botezului înainte de împărtășanie. [Gen. -iei. / < fr. confirmation, lat. confirmatio]. Vezi definitia »