APELPISÍT, -Ă, apelpisiți, -te, adj. (Înv.) Deznădăjduit; scos din sărite, exasperat. ♦ (Adesea substantivat) Nebun. – Participiul lui apelpisi (ieșit din uz). Vezi definitia »

BELEMNÍT (‹ fr. {i}; {s} gr. belemnon „săgeată”) s. m. (PALEONT.) Ordin de cefalopode dibranhiate, exclusiv fosile, cu cochilie calcaroasă, din care s-a păstrat partea inferioară masivă, de formă cilindro-conică (de glonte). Caracteristică pentru Mezozoic; apare în Triasic, dar dezvoltarea maximă o are în Jurasic și Cretacic, la sfîrșitul căruia dispare. Vezi definitia »

GLONTUÍT, -Ă, glontuiți, -te, adj. (Rar) Lovit, rănit de glonț. – Din glonte. Vezi definitia »

RĂȘPĂLUÍT, -Ă, rășpăluiți, -te, adj. Pilit, răzuit, zgâriat cu rașpelul. – V. rășpălui. Vezi definitia »

WHITE-SPÍRIT UÁIT-/ s. n. produs obținut la distilarea țițeiului, între benzină și petrolul lampant, folosit ca solvent în vopsitorie și în industria lacurilor, precum și drept carburant special. (< engl. white-spirit) Vezi definitia »