Definita cuvantului servitute
SERVITÚTE s. f. 1. stare de dependență, de supunere; servitudine. ◊ obligație, constrângere. 2. (jur.) sarcină care grevează asupra unui bun imobiliar, izvorând din situația naturală a bunului sau dintr-o convenție. (< lat. servitus)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu servitute
robéște adv. (înv.) ca un rob, supus, devotat. Vezi definitia »
AFECTIVITÁTE s. f. 1. Totalitatea proceselor afective. 2. Comportare emotivă; sensibilitate. – Din fr. affectivité. Vezi definitia »
METEOROSENSIBILITÁTE s. f. (Med.) Sensibilitate a unor persoane la fenomenele meteorologice. [Pr.: -te-o-] – Din fr. météoro-sensibilité. Vezi definitia »
AMINOPLÁSTE s.n.pl. Mase plastice preparate din substanțe chimice care conțin azot în molecula lor. [< fr. aminoplastes]. Vezi definitia »
ENORMITÁTE, enormități, s. f. Caracterul a ceea ce este enorm. ♦ Lucru de necrezut, exagerare. ♦ Absurditate, prostie; extravaganță. – Din fr. énormité, lat. enormitas, -atis. Vezi definitia »